Mormântul lui Miskin Baba

  • DT__2855

Căi de acces: cu şalupa de la docurile din Portul Drobeta-Turnu Severin, pe malul stâng al Dunării, în apropiere de piciorul Podului lui Traian, până în Ostrovul Şimian, comuna Şimian, judeţul Mehedinţi

Ultimul descendent al dinastiei Samanaizilor, pe nume Miskin Baba, avea vârsta de 30 de ani atunci când şi-a părăsit hanatul din Bukhara, pentru a-şi găsi pacea sufletului, Santhi, aşa cum o numesc brahmanii.

Despre Miskin Baba se spunea că este un prinţ cu puteri paranormale, un Buddha mahomedan, fiind un om foarte înţelept şi credincios. Acesta a ajuns să se stabilească, după mai multe peripeţii, în Cetatea Ada-Kaleh. În jurul palatului în care se născuse se găsesc astăzi 360 de moschei cu mormintele mai multor sfinţi musulmani. Acesta a renunţat de bunăvoie la tronul pe care îl deţinea în vechea dinastie de Uzbek, plecând din Bukhara în urma unui vis pe care l-a avut în care i se cerea să se ducă pe insula de la Dunăre, insulă socotită sfântă, pentru a aduce liniştea oamenilor nedreptăţiţi de acolo.

Prinţul şi-a luat rămas bun de la viaţa pe care o ducea în Bukhara, a cerut să fie înfiinţată o altă dinastie a uzbecilor, iar aproape toată averea a lăsat-o săracilor. Înainte de a ajunge pe insulă, acesta a făcut un mic ocol prin Belgrad, unde a redat liniştea oamenilor care au fost nemulţumiţi de stăpânirea turcească, însă atunci când a dorit să plece, paşa a dat ordin ca toate cele 12 ieşiri ale cetăţii să fie păzite. Acest lucru însă nu l-a împiedicat pe Miskin Baba să părăsească cetatea, ieşind într-un mod miraculos.

Odată ajuns pe Insula Ada-Kaleh, acesta a fost întâmpinat foarte frumos de către locuitorii insulei, insula aflându-se într-o perioadă mai liniştită, perioada instalării habitatului turcesc în urma Păcii de la Şiştov din anul 1791. Aici a dus o viaţă modestă, locuind într-o hrubă, însă a rămas în memoria locuitorilor prin faptele sale paranormale, de altfel, fiind considerat de către aceştia patronul ocrotitor al insului. Se spune că, printr-o singură atingere, acesta a umplut cu vin, butoaiele goale ale unei cârciumi şi că a redat sănătatea fiului bolnav de nervi al caimacamului Moldovei, Osman Bey. Miskin Baba era şi un profet renumit pe lângă vindecător, perioada în care acesta a locuit pe insulă şi mult timp după moartea sa, insula devenind şi loc de pelerinaj. Acesta a murit la vârsta de 95 de ani şi a fost îngropat în pământul nisipos al insulei conform ultimei sale dorinţe de a fi înmormântat în locul unde trăise, pentru ca spiritul său să vegheze şi în viaţa de apoi asupra tuturor celor ce l-au divinizat.

Înainte de a muri, Miskin Baba a rostit următoarele cuvinte: „Vor veni să-mi ceară trupul pentru a fi pus alături de al strămoşilor mei în moscheia cea mare a regilor Samanaizi din Bukhara. Voi să nu mi-l daţi, căci trebuie să rămân aici pentru a folosi şi după moartea mea locuitorilor care m-au primit şi m-au ascultat cu toată inima lor”, fără a prezice tragedia ce avea să se năpustească asupra insulei, şi anume sfârşitul său apocaliptic, înghiţită de apele Dunării.

Mormântul său a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii musulmani. Acesta a fost, de asemenea, mutat pe Insula Şimian, împreună cu vechea cetate şi cu o parte a cimitirului musulman, cu cea mai veche piatră. Pe piatra funerară a mormântului lui Miskin Baba se află scris în limba arabă: „Dumnezeule viu şi etern. Fii bun! Bând, mi se apropie sfârşitul odată cu puterea băuturii. Mă culc ameţit în mormânt până-n ziua de apoi. În frământarea învierii să stau o clipă în nesimţire. Să nu se ţină seamă nici de idee, nici de frica suferinţei. Miskin Baba din Bukhara, mort în anul emigrării una mie două sute şapte zeci. Sufletul lui călător să se înveselească. 1270 (1851) data morţii, 1320 (1901) anul ridicării epitafului”.

În cartea sa, intitulată „Insula Ada-Kaleh”, apărută în anul 1937, Ahmet Ali povesteşte cum Miskin Baba a proorocit şi mort, apărându-i într-un vis unui localnic al Insulei Ada-Kaleh, pe nume Ibrahim Ali, cel cu minte de copil şi care tot timpul râdea, faptul că în a patra zi a lunii mai a anului 1931, va veni pe insulă regele Carol al II-lea, acesta urmând să redea locuitorilor musulmani privilegiile pierdute. Mesajul suna astfel: „Mergi şi spune-le că în a patra zi a lunii mai, va veni în insulă mai marele ţării. Să-i arătaţi casele şi viaţa voastră şi să-i cereţi să vă redea privilegiile şi el vi le va da. Şi după aceea, ţara va trece prin grele încercări. Dar voi să nu vă înspăimântaţi, căci la urmă se va ridica deasupra suferinţelor un potir de aur din care toţi locuitorii ţării vor primi fericirea. Mergi la Ali Kadri şi la primarul Ismail Turhan şi spune-le că am zis să-mi repare sicriul cu un capac de lemn boltit ca o cupolă de moscheie”.

Locuitorii insulei au strâns bani şi au reparat mormântul, dând crezare spuselor lui Ibrahim Ali. Visul acestuia s-a adeverit, Carol al II-lea venind pe insulă însoţit de prim-ministrul Nicolae Iorga. Regele a ascultat păsul localnicilor în timp ce sorbea o cafea, „la nisip”, chiar din ceaşca din care sorbise la rândul lui, tatăl său, Ferdinand I. Acesta le-a promis localnicilor că le va reda privilegiile pierdute. Astfel, întreaga insulă a fost scutită de taxele vamale pentru băuturi spirtoase, zahăr, tutun străin, obiecte de suvenir.

0 Comentarii
0 Pinguri & Trackbackuri

Adaugă comentariu